Iubiti-va mult!

Un pescar care nu se duce la pescuit nu poate fi un pescar profesionist, de aceea m-am inarmat cu scule si momeala si m-am indreptat spre balta. Nu o data, nu de doua ori, ci de trei ori. De fiecare data in locuri diferite.
Prima data. Locatia: Arges. Ora: 16:00. Coafura rezista perfect, facand fata cu brio vantului. Undita cu musculite isi face datoria si realizez o captura impresionanta de peste. Ajung acasa, curat pestele, ii dau cu sare si il arunc in frigider.
A doua oara tot la Arges, insa in alta parte (Argesul are o lungime cam de 340 km). Cu coafura nu am stat prea bine, am plecat cu ea cam nasoala de acasa, dar vantul a aranjat-o cum trebuie si am avut noroc si la pescuit. Multi, multi pesti. Iarasi ajung acasa, ii cioparcesc, ii sarez si ii bag la frigider.
Ziua urmatoare ma suna un prieten din Bucuresti.
" - Vezi, du-te pe balta X, in locul Y (am lasat eu niste mamaliga acolo) si da-i bataie, ca am prins ieri vreo doua kilograme de peste.
- Da ? Cool. Nu te cred."
Chiar nu il crezusem, asa ca am trecut drumul si m-am dus la ma-sa acasa. Prinsese mai mult de doua kile. Bun, am fost cu tata sa cumparam niste vin, aveam o idee exceptionala de reteta de peste cu sos de vin (sincer, trebuia sa fie ceva dumnezeiesc). Apoi...
Ce sa fac, ce sa fac ? Imi rog stapanul sa ma duca la balta cu masina si fiindca avem masina noua, m-a dus. Si am rupt balta in doua (si undita) si am ajuns acasa, de data aceasta cu coafura stricata de tot.
Si ca vinul sa nu se sperie cand il aruncam in sos, ne-am stropit un pic gatlejele cu el. Si in aceste momente de maxima sinceritate, am facut si urmatoarea poza:

Mda, intreaga captura. Si la final, ce sa va spun ? Iubiti-va mult [si zic asta pentru ca nu am gasit pereche (inca) la frumosul meu peste (de fapt, am gasit; o sabioara de o roseata extraordinara, insa mi-a scapat printre zalele juvelnicului)] !