singur ca intotdeauna

Cu gandul de a ajunge la Obarsia Lotrului, am trecut prin Voineasa pentru a cumpara un pepene si un cutit; pepene ce urma sa-l savuram intr-o poenita vizibila de pe drum.
Datorita caldurii insuportabile si aerului conditionat (fie vorba intre noi, "cu clima bizonica") (iarasi fie vorba intre noi, in garajul din curte zace o frumoasa Toyota Corolla de culoarea unui sobolan in momentele sale cele mai bune) am deschis toate cele 4 usi (ne tenta si portbagajul, totusi :-S) pentru a face rost de ceva aer mai rece.
Boxele (fuckin` radio; greu mai prindea ceva semnal prin zona aia) se zguduiau din cauza bass`ului setat la maxim si ma alintau cu versurile ce le scoteau:
"Pe un munte intr-o tara foarte indepartata
Sta un om cu ochii-nchisi si spune ce ne asteapta.
Lumea nu-l asculta, il crede un nebun
Caci vorbele lui sunt ca niste lovituri de tun."
Cei din jur se uitau cand la mine, cand la masina (yeah, it`s beautiful, i know), cand la boxe si probabil se intrebau: "what the hell is this ?". Si ca fapt divers, nu stiu de ce oamenii pe acolo umbla in slipi si se mira cand un om asculta Pasarea Colibri.