Bianca

Aproape acum 2 ani

(Bianca):

Tocmai mă sculasem şi simţeam atâta fervoare în mine... în toate zâmbetele pe care le dăruiam persoanei din faţa mea.
Stăteam în patul lui. El se îmbrăca. Purta o bluză roşie pe care n-o mai văzusem pâna atunci. Nu-i mai vazusem nici blugii aceia care păreau mai noi, dar nu erau nici en vogue. Însa părul şi-l aranjase cum nu părea că o mai făcuse până în momentul acela. Era senin şi eu eram o copilă. Zâmbeam şi mă afundam tot mai mult în pături, în pături. Nu erau cearceafuri. Era seninătate. Şi un pic de iubire.
Când m-a fixat cu privirea, deja terminase cu îmbrăcatul, iar eu mă gândeam unde-mi fuseseră ochii până în momentul respectiv. Nu văzusem nimic. Actul... totul se pierduse într-un vis dintr-un vis. Am zâmbit din nou. Eram fericită şi el s-a apropiat de mine într-un mod ce sugera protecţie, ocrotire. M-am simţit un copil răsfăţat, iubit. Zâmbeam.
Însă înainte să privim în aceeaşi direcţie şi în sensuri opuse el se uitase în jur. Se uitase la pat. Zâmbea şi el. Se uita la pat. Se uita...

(Bianca):

De curând m-am întâlnit cu Aggy, o prietenă de-ale mele, care, pe lângă asta, e şi top model şi are un stil vestimentar pe care mulţi îl ridică în slăvi. Eu sunt de-acord cu aceşti fani.
Când m-am întâlnit cu ea, era îmbrăcată în rochia galbenă Preen şi îi stătea… genial, cum altfel? Mi-a zis că l-a adus şi pe fratele ei (ea crede că noi doi avem multe în comun). Singurul lucru pe care l-am remarcat era că fratele ei era... dragut. Sincer, n-aveam cea mai bună stare de ieşit..

(Alexa):

Nu ai vrut să mă priveşti în ochi pentru mai mult de 3 secunde. Nu ai vrut să dai mâna cu mine. Nu ai vrut să purtăm o discuţie... niciodată. Nu ai vrut să-mi atingi părul. Nici să mă auzi vorbindu-ţi cu candoare (fără să încerc să par mai genială decât tine). N-ai vrut să-mi iei în derâdere unghiile nepictate şi abia îngrijite. Dar nici să-mi miroşi părul. N-ai vrut să stăm faţă în faţă; de obicei formam un unghi drept. N-ai vrut să mă auzi încercând să-ţi vorbesc în matematică, deşi nu mă pricep, pentru că nu-mi place, dar m-ar fi tentat. N-ai vrut să-ţi respir în ceafă. Nici viceversa. N-ai vrut să ma ţii de mână. Ce mai, nici n-am fi dat mana, de fapt! N-ai vrut să-mi fii apropiat ca sa te pot chema în apartamentul meu, să ne aşezăm pe patul meu mare şi să vorbim serios despre muzică. N-ai vrut să mă tachinezi... aproape niciodată.
Dacă ai fi venit în camera mea, pun pariu ca n-ai fi vrut să
mă vezi dansând doar pentru tine. Da, îmi place să dansez pentru oameni; mereu am fost interesată de cabaret.

(Bianca):

Alexa... e perfecta. Nu. De fapt, nu e deloc asa. Si nu zic asta pentru ca as fi extrem de geloasa pe ea. Insa... putina lume stie prin cate idiotenii trece. Eu stiu pentru ca mi se confeseaza. Are incredere totala in mine. Nici nu stiu de ce; nu ma cunoaste de mult. Insa stiu ca nu-s multe persoane carora le poate spune ceea ce-mi spune mie. Revenind, Alexa e plina de imperfectiuni. Uneori imi vine s-o trag de maneca (de par?!! ) si sa-i spun ca procedeaza intr-un mod nepotrivit in anumite situatii. De exemplu, acum 10 minute m-a sunat spunandu-mi ca sta inchisa in casa, ca ai ei sunt plecati si ca se plictiseste. Nu vrea nici sa iasa afara, nici sa stea singura in apartament. Avea o voce neajutorata...

Ieri a fost onomastica ei si nu s-a simtit chiar bine. Nici reactie ei la cadoul meu n-a fost ... ok. A fost neutra. Nu a putut sa fie si ea putin diplomata si sa zica "Imi place. Mult!" Faza e ca ei chiar ii place cadoul meu (care insemna un eyeliner si un lipgloss Max Factor), dar ea n-avea chef de el chiar atunci. Alexa nu mai era Alexa...

I.

(Bianca):

Primu-mi gand de dimineata, cu ochii bulbucati si mai constienta decat sunt de obicei la ora 12 de tot ceea ce e in jurul meu... M-am uitat la ceas, ceva trecut de 8:30, si m-am intrebat: "Baby, ai decolat?". Asta s-a intamplat doar in 3 secunde. In primele 3 secunde dupa ce m-am trezit.

II.

(Bianca):

Ascult "Not Even Jail" si ma plimb prin mall-ul asta (nu e mall!!) idiot care e Unirea in cautare de un cadou. Nu tre' sa mentionez ca inainte am verificat tot ce puteam din Mall Vitan si cu o moaca de critica pe fata mea ma gandeam de ce nu pot gasi si eu un colier in stilul unuia care mi se fixase de curand pe retina si, ei da, in cap.

Drumul Vitan-Unirea e facut cu troleibuzul si eu ascult muuuuuzicaaa. Drumul Unirea - Romana e facut cu metroul si eu ascult muuuuuzicaaa. "Not Even Jail" a fost ascultata de nenumarate ori pe drumurile astea imbacsite de caldura si transpiratie, dar o singura data mi-a dat feeling-ul pe care-l asociez eu cu m.m.m.m.m.m.m.mmm.mmmm..mmmm.m.m.m.m.m.m. .. De-atunci, melodia asta este melodia m.m.m.m.m.m.m.mmm.mmmm..mmmm.m.m.m.m.m.m. .. Din melodia asta se trag placeri.

III.

(Alexa):

(F):

Azi m-am vazut cu Bianca. E la fel de pierduta de fata cu mine ca si in alte dati. OK, am realizat ca atunci cand vorbesc eu nimeni nu mai are loc de mine si , deci nici ea. Poate un pic diferit e ca, fata de alti oameni, ea nu doar incearca sa tina pasul cu mine, dar vrea sa fie si de bun-simt cand face asta. Si nu prea ii iese. Mda... Asta nu inseamna ca eu n-am bun-simt. Asa sunt eu: egocentrica pana in maduva oaselor. E de realizat (observat) ca nu am fost asa de mica; eram chiar opusul, insa intr-a 4-a m-a inspirat o tipa care era "WOW!"; acum eu sunt o parte din ce era ea atunci.

Stiu ca influentez lumea si ma face sa ma simt... bine. Stiu ca Bianca e nice & stuff, dar nu poate fi deasupra mea. Nu o pot lasa. Nu doar pe ea. Pe nimeni. Recunosc, ma enerveaza persoanele care sunt mai EGO decat mine, iar cand zic asta, zic EGO-intr-un-mod...-deloc-classy.