Alexa

Ouverture

You make me sick
[...]
I love all the dirty tricks
And twisted games you play
on me (do I?)

("Space Dementia" by Muse)

(Alexa):

De multe ori m-am gândit că o să fiu modelul tău, că o să-mi faci multe poze alb-negru, că o să-ţi prezinţi primele tale poze senzuale. Patrick Demarchelier ar vrea să audă de tine. Eu nu mai vreau.
De multe ori m-am gândit că o să-mi deschid picioarele pentru tine, probabil fără să port jartiere, dar c-o să le deschid, chiar dacă într-un mod mai puţin stilat.
Deseori gândeam că seara patul meu va reacţiona cât de curând cu o forţă mai mare decât până acum. Măcar din când în când. Şi mă gândeam că mâna mea îşi va găsi lăcaş... nu tot pe corpul care-o controlează.
Am o listă de provocări interminabilă în mine, şi nu pot să ţi-arunc niciuna, nu pot să ţi le-arunc... Ştiu o realitate crudă, de care vreau să mă despart cât de curând (va fi greu, îmi place toamna. Înţelegi?): îmi instigi creativitatea mai mult decât oricine şi, din păcate, mă faci să fiu mai genială decât sunt. Asta e, ahem, foarte naşpa.

(Alexa):

Eram prin Paris şi mă plimbam alandala, ştiind că şi El e prin Paris. Chestia asta mă cam neliniştea un pic, mai ales că mă plimbam prin zona în care locuia el. Tata era cel care mă însoţea şi vizitam diferite magazine, fără să dorim neapărat să cumpărăm ceva. După ce m-a cuprins plictiseala, iar pe tata oboseala, i-am zis că eu nu doresc să vin la hotel cu el şi că mai stau să mă plimb în zona asta, care nu părea periculoasă deloc. Mă simţeam majoră, adultă, simţeam că pot fi singură în Paris şi că mă pot descurca şi simţi bine.

(Alexa):

Nu ai vrut să mă priveşti în ochi pentru mai mult de 3 secunde. Nu ai vrut să dai mâna cu mine. Nu ai vrut să purtăm o discuţie... niciodată. Nu ai vrut să-mi atingi părul. Nici să mă auzi vorbindu-ţi cu candoare (fără să încerc să par mai genială decât tine). N-ai vrut să-mi iei în derâdere unghiile nepictate şi abia îngrijite. Dar nici să-mi miroşi părul. N-ai vrut să stăm faţă în faţă; de obicei formam un unghi drept. N-ai vrut să mă auzi încercând să-ţi vorbesc în matematică, deşi nu mă pricep, pentru că nu-mi place, dar m-ar fi tentat. N-ai vrut să-ţi respir în ceafă. Nici viceversa. N-ai vrut să ma ţii de mână. Ce mai, nici n-am fi dat mana, de fapt! N-ai vrut să-mi fii apropiat ca sa te pot chema în apartamentul meu, să ne aşezăm pe patul meu mare şi să vorbim serios despre muzică. N-ai vrut să mă tachinezi... aproape niciodată.
Dacă ai fi venit în camera mea, pun pariu ca n-ai fi vrut să
mă vezi dansând doar pentru tine. Da, îmi place să dansez pentru oameni; mereu am fost interesată de cabaret.

(Bianca):

Alexa... e perfecta. Nu. De fapt, nu e deloc asa. Si nu zic asta pentru ca as fi extrem de geloasa pe ea. Insa... putina lume stie prin cate idiotenii trece. Eu stiu pentru ca mi se confeseaza. Are incredere totala in mine. Nici nu stiu de ce; nu ma cunoaste de mult. Insa stiu ca nu-s multe persoane carora le poate spune ceea ce-mi spune mie. Revenind, Alexa e plina de imperfectiuni. Uneori imi vine s-o trag de maneca (de par?!! ) si sa-i spun ca procedeaza intr-un mod nepotrivit in anumite situatii. De exemplu, acum 10 minute m-a sunat spunandu-mi ca sta inchisa in casa, ca ai ei sunt plecati si ca se plictiseste. Nu vrea nici sa iasa afara, nici sa stea singura in apartament. Avea o voce neajutorata...

Ieri a fost onomastica ei si nu s-a simtit chiar bine. Nici reactie ei la cadoul meu n-a fost ... ok. A fost neutra. Nu a putut sa fie si ea putin diplomata si sa zica "Imi place. Mult!" Faza e ca ei chiar ii place cadoul meu (care insemna un eyeliner si un lipgloss Max Factor), dar ea n-avea chef de el chiar atunci. Alexa nu mai era Alexa...

La multi ani, Alexa! La multi ani eroinei blogului nostru! (printre altele, un mic "La multi ani!" si Biancai, pentru ca si pe ea o cheama Alexandra).

blanche zice: In curand blogul o sa redevina prosper, ca si la inceputuri [sper ca nu s-au speriat cititorii...].

I.

(Bianca):

Primu-mi gand de dimineata, cu ochii bulbucati si mai constienta decat sunt de obicei la ora 12 de tot ceea ce e in jurul meu... M-am uitat la ceas, ceva trecut de 8:30, si m-am intrebat: "Baby, ai decolat?". Asta s-a intamplat doar in 3 secunde. In primele 3 secunde dupa ce m-am trezit.

II.

(Bianca):

Ascult "Not Even Jail" si ma plimb prin mall-ul asta (nu e mall!!) idiot care e Unirea in cautare de un cadou. Nu tre' sa mentionez ca inainte am verificat tot ce puteam din Mall Vitan si cu o moaca de critica pe fata mea ma gandeam de ce nu pot gasi si eu un colier in stilul unuia care mi se fixase de curand pe retina si, ei da, in cap.

Drumul Vitan-Unirea e facut cu troleibuzul si eu ascult muuuuuzicaaa. Drumul Unirea - Romana e facut cu metroul si eu ascult muuuuuzicaaa. "Not Even Jail" a fost ascultata de nenumarate ori pe drumurile astea imbacsite de caldura si transpiratie, dar o singura data mi-a dat feeling-ul pe care-l asociez eu cu m.m.m.m.m.m.m.mmm.mmmm..mmmm.m.m.m.m.m.m. .. De-atunci, melodia asta este melodia m.m.m.m.m.m.m.mmm.mmmm..mmmm.m.m.m.m.m.m. .. Din melodia asta se trag placeri.

III.

(Alexa):